Ar putea să pară comic, dacă nu ar fi extrem de trist. Și nu doar trist, ci și extrem de grav. De ce? Deoarece iaca ce se întâmplă: Hotărârea Consiliului Local Timișoara 389/2015, prin care se aproba Studiul de fezabilitate privind asfaltarea străzilor pietruite a fost contestat în instanță. În urma unei sentințe dată de Tribunalul Timiș la 26 septembrie 2016, s-a admis cererea de anulare a respectivei hotărâri de consiliu local. Primăria Timișoara a atacat cu recurs decizia instanței, recursul având termen de judecare în data de 20 februarie.
Ei, ce se întâmplă în aceste condiții? Miercuri, 14 februarie, cu mai puțin de o săptămână înaintea judecării recursului, pe pagina de internet a primăriei apare un proiect de hotărâre. Care ce credeți că spune?
„Proiect de hotărâre din 14.02.2017 privind aprobarea Studiului de Fezabilitate, Modernizarea străzilor din piatră cubică din municipiul Timişoara
Consiliul Local al Municipiului Timișoara
Având în vedere Referatul nr. SC2017 - 3525/14.02.2017 al Primarului Municipiului Timişoara, domnul NICOLAE ROBU;
Având în vedere avizul Comisiei pentru administrarea domeniului public şi privat, servicii publice şi comerţ, regii autonome şi societăţi comerciale din cadrul Consiliului Local al Municipiului Timişoara;
Având în vedere Fişa Tehnică de verificare şi avizare a documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii nr. 305/18.09.2015 a Comisiei tehnico-economice;
În conformitate cu prevederile art.36 alin.2 lit.(b) şi (c) şi alin.4. lit.(d) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, republicată şi modificată;
În temeiul art.45 alin.2 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată şi modificată;
HOTĂRĂȘTE
Art.1: Se aprobă Studiul de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţii Modernizarea străzilor din piatră cubică din municipiul Timişoara, întocmit de S.C. PROEXCO S.R.L., conform Contractului de proiectare nr. 170/17.06.2015 cu caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici, prevăzuţi în Anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art.2: Se aprobă trecerea la elaborarea Proiectului Tehnic şi a Documentaţiei de execuţie.
Art.3: Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art.1 se va face din bugetul local.
Art.4: Obiectivul de investiţie Modernizarea străzilor din piatră cubică din municipiul Timişoara face parte din categoria lucrărilor de utilitate publică.
Art.5: Cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se încredinţează Direcţia Tehnică şi Direcţia Economică din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara”.
Reeferatul care însoțește proiectul de hotărâre spune că Direcţia Tehnică, prin Biroul Drumuri şi Poduri, are cuprins în programul de investiţii pe anul 2017 obiectivul de investiţii ,,Modernizarea străzilor din piatră cubică din municipiul Timişoara”. Obiectivul de investiţii se referă la străzile a căror îmbrăcăminte este realizată din pavaje de piatră cubică, şi anume: Argeş, Dr. Ioan Mureşan, Ludwig von Beethoven, Mitropolit Varlaam , Remus, Sfânta Rozalia, Sorin Titel, Topliţa, Virgil Madgearu, Bela Bartok, Filaret Barbu, Arcidava, Romulus. „Starea tehnică a acestor străzi este necorespunzătoare desfăşurării circulaţiei auto în condiţii optime de siguranţă şi confort, prezentând următoarele defecţiuni:
- Denivelări pronunţate ale suprafeţei de rulare;
- Rotunjirea pavelelor prin uzură;
- Pavele înfundate şi/sau sparte;
- Suprafeţe şlefuite, care devin foarte lunecoase când cad precipitaţii;
- Stabilitate redusă a elementelor pavajului;
- Decolmatarea rosturilor, defecţiune ce favorizează infiltrarea apei printre pavele, ducând la înmuierea terenului de fundare, ce are ca efect reducerea capacităţii portante.
Totodată multe din bordurile de încadrare a carosabilului lipsesc sau sunt deteriorate, gurile de scurgere şi căminele de vizitare se află sub cota carosabilului. Toate aceste defecţiuni fac dificilă desfăşurarea circulaţiei rutiere în condiţii normale de siguranţă şi confort. Pe multe din aceste străzi trotuarele sunt într-o stare avansată de degradare, îngreunând circulaţia pietonilor din zonă; nu există piste pentru biciclişti iar zonele verzi sunt neamenajate. Având în vedere cele de mai sus, necesitatea şi oportunitatea asfaltării străzilor pavate cu piatră cubică rezultă din caracteristicile tehnice şi de exploatare ale străzilor din pavaj, necorespunzătoare desfăşurării circulaţiei în condiţii optime de siguranţă şi confort. Din toate aceste considerente lucrările propuse sunt impetuos necesare şi oportune”.
Valoarea totală a investiţiei ,,Modernizarea străzilor din piatră cubică din municipiul Timişoara” este estimată, conform devizului general al investiţiei, la 14.012,934 mii lei (inclusiv TVA), respectiv 3.167,838 mii Euro.
Bunnn. Aici începe problema: actualul proiect de hotărâre de Consiliu Local este IDENTIC cu cel atacat și anulat în primă instanță. Motivul pentru care proiectul a fost atacat era tocmai necesitatea reabilitării străzilor pietruite, dar CU MATERIALUL EXISTENT, adică tot cu piatră cubică, și nu asfaltarea lor, fapt care ar duce la distrugerea iremediabilă a farmecului zonei respective.
Puțintică istorie
La început de tot, în urmă cu vreo trei ani, a fost doar o idee a primarului Nicolae Robu. Inițial, discuția a fost legată doar de Piața Unirii. Unde, se zicea, piatra cubică existentă ar trebui înlocuită cu nu se știe ce pavaj mai prietenos cu tocurile doamnelor și domnișoarelor. Scriam pe atunci (martie 2014) că un alt pavaj decât cel de până acum, oricât de frumos ar arăta, oricât de utilizat ar fi în nu ştiu ce orașe din Europa sau din lume, şi din orice material ar fi, ar avea, întotdeauna, un dezavantaj major: i-ar lipsi istoria pietrei cubice din Piaţa Unirii, i-ar lipsi memoria unui loc, a unui timp, a unui spaţiu care trebuie să fie AŞA şi nu ALTFEL. Și mai ziceam și despre confort că nu este şi nu poate fi un argument. Dacă ar fi aşa, mai bine am asfalta tot, şi cu asta basta. Din fericire, Piața Unirii a scăpat, în marea ei parte, de năstrușnica idee. Însă, până la finalizarea ei, aceeași piață a ajuns să fie folosită ca pretext pentru distrugerea altor fărâme de istorie a Timișoarei.
Piața Unirii – pretext pentru distrugerea a 14 străzi
La sfârșitul lunii septembrie a anului 2015, având ca pretext necesitatea finalizării lucrărilor în Piața Unirii și faptul că piatra cubică existentă nu ar fi suficientă, prin Consiliul Local Timișoara a fost trecut un proiect care prevedea scoaterea pietrei cubice de pe – da, exact de pe străzile pe care se propune acum asfaltarea. Am fost, la acea dată, doar doi sau trei consilieri locali care am votat împotriva acestui proiect. Am și luat cuvântul, atunci, în plen, solicitând colegilor să nu voteze propunerea executivului, întrucât nici nu este necesară piatră cubică în plus pentru Piața Unirii, și chiar dacă ar fi – nu este nevoie să de-pietruim 14 străzi și, cel mai important lucru!, nu este normal să distrugem aceste 14 străzi care tocmai prin pavarea cu piatră cubică au farmecul lor și poartă cu ele parfumul unor vremuri către care, după decenii, încă tindem. Bineînțeles, nu intră în discuție faptul că aceste străzi nu ar trebui reabilitate – dar ele pot fi, foarte bine, reabilitate folosindu-se piatra cubică existentă și păstrându-le caracteristicile și istoria. Mi s-a zis, în Consiliul Local, că vorbesc prostii, și că străzile respective nu au, de fapt, nici un fel de valoare istorică, ele fiind de fapt ca niște străzi ale unui sat ceva mai bogat.
A apărut, relativ rapid, și reacția cetățenilor care locuiesc pe străzile pietruite – evident, contrară proiectului. A apărut și o pagină de facebook, „Salvați străzile pietruite”, care militează pentru păstrarea pietrei cubice pe cele 14 străzi. Și, un timp, nu s-a întâmplat nimic. Ba mai mult decât atât, lucrarea de la Piața Unirii și zona din jur a fost finalizată fără a fi necesară vreo piatră de pe cele 14 străzi, drept pentru care am crezut că proiectul este mort.
Nu a fost să fie. Proiectul a mers înainte, prima sa victimă fiind strada Dr. Ioan Mureșan (fostă Ștefan Stâncă). De unde piatra cubică a fost scoasă, urmând să fie turnat asfalt – fapt care dovedește că necesitatea de piatră pentru finalizarea lucrărilor în Piața Unirii a fost doar un pretext, praf în ochii proștilor care au avut naivitatea să creadă asta. Blocarea proiectului a putut fi făcută doar prin instanță. Plus că s-au mai descoperit niște mici „probleme” pe acolo. Cum ar fi faptul că Agenția pentru Protecția Mediului a respins solicitarea acordului de mediu. Și că lucrarea a fost demarată fără autorizație de construire. Și altele.
Despre legalitate și oportunitate
Da, există mari probleme privind legalitatea. Însă, așa cum am mai zis, am mai scris – aici nu despre legalitate vorbim în primul rând – aceasta nu au decât să o verifice instituțiile abilitate în acest sens. Aici problema mare este legată de oportunitate. Și de faptul că există idei reversibile şi idei ireversibile. Una precum plantarea de palmieri în centrul oraşului, chiar dacă ne-a făcut de râs în faţa întregii ţări, este o idee reversibilă. Dar piatra cubică, odată plecată de pe străzile Timișoarei, nimeni nu o va mai aduce înapoi.
Iar faptul că se revine cu același proiect, identic, cu cel pe cale de a fi pierdut definitiv în instanță, contrar dorinței exprimate de cetățeni, fără nici un fel de dialog și fără nici o consultare, este o dovadă de iresponsabilitate din partea vremelnicilor administratori ai orașului.
Am mai zis: din păcate, sunt deja aproape 70 de ani de când în România tot ceea ce este istorie mai degrabă se distruge decât se păstrează. Să faci acest lucru conştient este echivalentul unei crime împotriva patrimoniului local. Și să o faci la modul la care se încearcă acum forțarea unei noi hotărâri... nu știu, personal nu mai am cuvinte. Trageți concluziile dumneavoastră.
Flavius BONCEA
