Progresele sunt ireversibile, dar monitorizarea trebuie continuată
Miercuri a fost dat publicității Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliul European privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare (MCV).
Conform concluziilor raportului, care are 16 pagini, rapoartele MCV ale Comisiei pe anii 2014, 2015 și 2016 au putut evidenția o tendință și un bilanț pozitive care indică progrese importante și un caracter ireversibil tot mai pronunțat al reformelor. Această tendință pozitivă a fost confirmată în 2016 printr-un bilanț neîntrerupt al instituțiilor din sistemul judiciar într-o perioadă care a cunoscut schimbări la nivelul conducerii și un impuls puternic pentru a consolida acțiunile preventive în materie de corupție. Perspectiva a zece de ani de evoluții arată că, în pofida unor perioade în care reforma a pierdut din viteză și a fost pusă sub semnul întrebării, România a înregistrat progrese majore în direcția îndeplinirii obiectivelor de referință cuprinse în MCV.
În același timp, un număr de aspecte-cheie identificate deja în rapoartele precedente au rămas nesoluționate și, prin urmare, raportul nu poate concluziona că obiectivele de referință sunt, în acest stadiu, îndeplinite într-un mod satisfăcător. Cu toate acestea, raportul poate identifica un număr foarte restrâns de recomandări-cheie pentru a se ajunge la închiderea provizorie a obiectivelor de referință individuale și, ulterior, a procesului MCV. Multe dintre acestea se concentrează asupra responsabilității și a responsabilizării impuse de autoritățile române și a garanțiilor interne necesare pentru a asigura caracterul ireversibil al rezultatelor. Acest caracter va fi susținut, de asemenea, prin continuarea dezvoltării mecanismelor de raportare și a mecanismelor de asigurare a responsabilizării după încheierea MCV. Comisia consideră că obiectivele pot fi îndeplinite prin monitorizarea recomandărilor formulate în raport, dar viteza procesului va depinde de cât de repede va fi capabilă România să le îndeplinească în mod ireversibil și să evite evoluțiile negative care pun sub semnul întrebării progresele realizate. Prin urmare, Comisia a invitat România să acționeze pentru a pune în aplicare unele recomandări, urmând ca, spre sfârșitul anului 2017, să fie evaluate progresele realizate.
Acestea sunt concluziile, fără ghilimele, dar cuvânt cu cuvânt.
Cum sunt văzute contestatele proiecte de OUG în raport
Așteptările foarte mari legate de raportul MCV erau legate de o poziție vizavi de atât de contestatele proiecte de ordonanță de urgență privind grațierea, respectiv modificarea codului penal. Și discuțiile următoare vin tot în interpretarea celor conținute în acest raport.
Totuși, dincolo de declarații raportul spune doar atât:
„O serie de modificări importante aduse Codului penal și Codului de procedură penală în scopul de a alinia dispozițiile acestora cu deciziile Curții Constituționale nu fuseseră încă adoptate la sfârșitul legislaturii în decembrie 2016, în timp ce în Parlament se acorda atenție unor modificări care au suscitat controverse pe motivul că slăbeau cadrul legal anticorupție, chiar dacă ele nu au fost adoptate. La 18 ianuarie 2017, Guvernul a prezentat spre consultare două proiecte de ordonanțe de urgență, una privind grațierea și una de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală”. Adică, Guvernul a făcut cam ce trebuia să facă.
Raportul nu comentează nicicum ce conțin cele două ordonanțe de urgență. Acest lucru este, de fapt, în buna tradiție a instituțiilor europene, care atrag atenția asupra problemelor existente, nu asupra drobului de sare. De aceea, nu se zice nimic nici de bine, nici de rău de aceste ordonanțe. Este clar că modificări importante trebuie aduse codului penal pentru a-l alinia la recomandările Comisiei de la Veneția (de asemenea menționată în raport), dar nu se spune nimic, de exemplu, despre propunerea privind incriminarea abuzului în serviciu doar de la existența unui prejudiciu de peste 200.000 de lei – propunere care nu este doar cu dedicație, dar este și discriminatorie și chiar poate să încurajeze corupția în anumite limite.
Pe de altă parte, raportul MCV nu poate fi văzut nici ca un cec în alb pentru adoptarea celor două ordonanțe de urgență, atât timp cât, spre finalul acestuia, este subliniat faptul că „modificările legislative menite în mod clar să slăbească sau să reducă domeniul de aplicare al infracțiunii de corupție sau care au reprezentat o provocare majoră la adresa independenței sau eficacității DNA ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate”.
Poziția Guvernului
Raportul Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare este unul pozitiv şi arată progresele majore ale României, a declarat ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall. „Este al patrulea raport pozitiv consecutiv, prin care se califică progresele României ca fiind majore, demonstrând şi certificând astfel menţinerea parcursului sustenabil în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor acestui mecanism. Raportul este unul bun, confirmând existenţa unui incontestabil parcurs pozitiv al evaluărilor sistemului judiciar român”, a afirmat Ana Birchall. Potrivit ministrului, elementul cheie al raportului constă în faptul că, dincolo de aprecieri, CE indică o perspectivă clară de finalizare a acestui mecanism. „Sunt menţionate încă din primele paragrafe ale documentului aspectele ce ţin de sustenabilitatea procesului de reformă şi consolidarea sistemului judiciar, însă elementul cheie al raportului constă în aceea că, dincolo de aprecierile pozitive, Comisia indică o perspectivă clară de finalizare a acestui mecanism prin intermediul continuării şi consolidării accelerate a reformelor, formulând în acest sens 12 recomandări. Se introduce conceptul de finalizare a fiecărei condiţionalităţi în parte prin îndeplinirea celor 12 recomandări. Închiderea tuturor condiţionalităţilor va duce la finalizarea acestui mecanism”, a arătat Ana Birchall.
Poziția DNA
Și Direcția Națională Anticorupție a reacționat după ce raportul MCV a fost publicat de către Comisia Europeană, făcând câteva observații pe baza raportului, cele mai multe vizând succesele DNA. Conform anunțului Direcției, autorii raportului insistă că „legislația anticorupție trebuie să se aplice tuturor în mod egal și la toate nivelurile” şi că dezbaterile din Parlament cu privire la criteriile obiective pentru justificarea refuzului de ridicare a imunității nu au condus la schimbare în sensul recomandărilor anterioare din rapoartele MCV. Aceste recomandări reținuseră lipsa unei abordări sistematice care să explice refuzurile de a se ridica imunitatea parlamentară pentru a permite anchete sau măsuri preventive. În acest sens, în actualul raport se recomandă „adoptarea unor criterii obiective pentru luarea și motivarea deciziilor de ridicare a imunității parlamentarilor pentru a se asigura faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție”.
Poziția CSM
Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii apreciază ca fiind obiectiv modul în care raportul reflectă evoluțiile înregistrate de România în ceea ce privește activitățile monitorizate în cadrul acestui mecanism, în special pe aspectele referitoare la activitatea sistemului judiciar şi a Consiliului Superior al Magistraturii, ca parte a autorității judecătorești. CSM apreciază pozitivă restrângerea recomandărilor-cheie conţinute în Raportul Comisiei Europene și ia act de recomandările formulate de Comisie în domeniul său de competenţe şi atribuţii. Raportul va fi analizat şi discutat în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, urmând a fi adoptate şi publicate măsurile necesare, pe domeniul de competenţă, pentru continuarea şi consolidarea acţiunilor monitorizate de Comisia Europeană.
Recomandările Raportului MCV privind România
Cele 12 recomandări făcute de raportul MCV și cărora România trebuie să se conformeze în perioada următoare sunt:
1. Punerea în practică a unui sistem robust și independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare și transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneția;
2. Asigurarea faptului că în Codul de conduită pentru parlamentari sunt incluse prevederi clare cu privire la respectul reciproc între instituții și se precizează clar că parlamentarii și procesul parlamentar trebuie să respecte independența sistemului judiciar. Un Cod similar ar putea fi adoptat pentru miniștri;
3. Faza actuală a reformei Codului penal și a Codului de procedură penală ale României ar trebui încheiată, iar Parlamentul ar trebui să își pună în practică planurile de adoptare a modificărilor prezentate de Guvern în 2016, după consultarea cu autoritățile judiciare. Ministrul justiției, CSM și Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să finalizeze un plan de acțiune pentru a asigura că noul termen pentru punerea în aplicare a prevederilor restante ale Codului de Procedură Civilă poate fi respectat.
4. În vederea îmbunătățirii transparenței procesului legislativ, precum și pentru a consolida garanțiile în materie de ireversibilitate, Guvernul și Parlamentul ar trebui să asigure transparența totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare la organizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă;
5. Guvernul ar trebui să pună în practică un plan de acțiune corespunzător pentru a remedia chestiunea executării hotărârilor judecătorești și a aplicării de către administrația publică a jurisprudenței generate de instanțe, inclusiv un mecanism care să furnizeze statistici fiabile care să permită monitorizarea pe viitor. Ar trebui, totodată, elaborat un sistem de monitorizare internă care să implice CSM și Curtea de Conturi pentru a se asigura punerea corectă în aplicare a planului de acțiune;
6. Conducerea sistemului judiciar ar trebui să asigure punerea în aplicare a planului de acțiune cum a fost adoptat și să pună în practică o raportare publică periodică, inclusiv cu soluții la problemele reprezentate de numărul redus de grefieri, volumul de muncă excesiv și întârzierile în redactarea motivărilor hotărârilor;
7. Noul CSM ar trebui să elaboreze un program colectiv pentru mandatul său, care să includă măsuri de promovare a transparenței și a responsabilizării. Acest program ar trebui să includă o strategie orientată către exterior, cu reuniuni deschise periodice cu adunările judecătorilor și procurorilor la toate nivelurile, precum și cu societatea civilă și cu organizațiile profesionale, și să organizeze discutarea rapoartelor anuale în cadrul adunărilor generale ale instanțelor și ale parchetelor;
8. Asigurarea intrării în funcțiune a sistemului PREVENT. ANI și ANAP ar trebui să introducă practica de a întocmi rapoarte cu privire la verificările ex ante pe care le efectuează în cazul procedurilor de achiziții publice și rapoarte cu privire la acțiunile pe care le întreprind în urma acestor verificări, inclusiv în cazul verificărilor ex post, precum și rapoarte cu privire la cazurile de conflict de interese descoperite;
9. Parlamentul ar trebui să dea dovadă de transparență în procesul său decizional cu privire la acțiunile întreprinse în urma hotărârilor definitive și irevocabile având ca obiect incompatibilități, conflicte de interese și averi ilicite pronunțate împotriva membrilor săi;
10. Adoptarea unor criterii obiective pentru luarea și motivarea deciziilor de ridicare a imunității parlamentarilor pentru a se asigura faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție. De asemenea, Guvernul ar putea avea în vedere modificarea legii pentru a limita imunitatea miniștrilor la perioada mandatului. Aceste măsuri ar putea fi luate cu ajutorul Comisiei de la Veneția și al GRECO;
11. Continuarea punerii în aplicare a Strategiei naționale anticorupție, cu respectarea termenelor stabilite de Guvern;
12. Asigurarea faptului că Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate este operațională pe deplin și efectiv, astfel încât să poată publica primul raport anual cu informații statistice fiabile privind confiscarea de bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni. Agenția ar trebui să instituie un sistem de raportare periodică cu privire la dezvoltarea capacității sale administrative, la rezultatele obținute în confiscarea și la gestionarea bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni.
George FLAVIAN
