Comuna timișeană Ghilad este lider într-un proiect transfrontalier cu municipalitatea orașului Bela Crkva (Biserica Albă) din Serbia, de pe urma căruia ambele comunități vor avea numai de câștigat. Administrația orașului din Serbia direcționează fondurile ce îi revin către Grebenac, localitate aparținătoare, cu populație majoritară română.
Fonduri europene pentru colaborări regionale
Proiectul „Începutul turismului în zona transfrontalieră Bela Crkva și Ghilad” este finanțat prin Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România - Republica Serbia și are ca parteneri Comuna Ghilad din România și Municipalitatea din Bela Crkva din Republica Serbia. Valoarea totală a proiectului este de 522.000 euro, din care 457.000 euro revin Comunei Ghilad. Durata proiectului este de 15 luni, iar implementarea se va face simultan în Ghilad și Bela Crkva.
Scopul proiectului este accelerarea dezvoltării locale în zona transfrontalieră Ghilad și Bela Crkva, pe baza cooperării în promovarea turismului cultural-sportiv de weekend.
Obiectivele specifice sunt: susținerea turismului transfrontalier în Ghilad și Bela Crkva, corelată cu promovarea produselor locale, precum și alte activități de agrement (turism sportiv, cultural, recreere în aer liber) prin îmbunătățirea infrastructurii locale pentru găzduirea evenimentului cultural-sportiv „Turismul în Banat”; promovarea inițiativelor de cooperare transfrontalieră prin facilitarea colaborării interculturale, transfrontaliere și consolidarea legăturilor durabile în domeniul socio-cultural, între comunitățile română și sârbă.
Dintre activitățile proiectului, dincolo de evenimentul de lansare, care a avut loc la Ghilad, anul trecut, amintim pregătirea și execuția infrastructurii necesare realizării activităților culturale și sportive, precum și seminariile de promovare a turismului transfrontalier, atât în Bela Crkva, cât și în Ghilad, evenimentele reunite sub genericul „Turismul în Banat” și realizarea unui website, care va prezenta, în limbile română, sârbă și engleză, activitățile derulate în cadrul proiectului.
În comuna timișeană Ghilad se va realiza o arenă multifuncțională, sub forma unui balon de tip tensiostatic, de aproximativ 1.000 mp, susținut de un schelet metalic. Arena va conține terenuri de sport: mini-fotbal, handbal, baschet și tenis și va fi accesorizată cu un corp de vestiare. La rândul ei, municipalitatea din Bela Crkva va moderniza terenul de sport din localitatea Grebenac.
În ceea ce privește seminariile de promovare a turismului transfrontalier, fiecare dintre acestea a avut și o componentă practică, organizându-se pentru participanți itinerarii de vizitare a obiectivelor turistice din zona Ghilad și din zona Bela Crkva.
Evenimentele „Turismul in Banat” vor avea, fiecare, câte trei componente, o parte artistică, de promovare a folclorului din zonă, o parte competițional-sportivă și gastronomică și o parte de târg multietnic de prezentare produse tradiționale și de artizanat. Evenimentele vor fi organizate după ce balonul multifuncțional va fi finalizat în Ghilad, iar terenul sportiv va fi modernizat la Grebenac.
Din partea română, manager de proiect este Aranca Laszlo, manager financiar – Gelu Cebzan Albeanu, iar manager pe turism și cultură – Lia Leontina Fekete. De partea cealaltă, Doru Dolîngă este manager asistent al proiectului, Stana Dimitrijevic – manager financiar asistent, iar Stefan Dimitrijevic – manager asistent pe turism și cultură.
Începutul unei frumoase prietenii
Săptămâna trecută, la Ghilad oaspeți din Bela Crkva și Grebenac au fost așteptați încă de dimineață de gazde – primarul Cornel Guran, viceprimarul Ovidiu Vințan, Aranka Laszlo, manager de proiect din partea română. În localitate și în zona adiacentă acesteia s-a derulat seminarul de promovare a turismului transfrontalier organizat de partea română, concretizat prin vizitarea unor puncte de atracție turistică.
Seminarul a început la Primăria Comunei Ghilad, cu prezentarea unor materiale cu tematică de turism rural, cu prezentarea localităților partenere în proiect și a posibilităților de turism și recreere pe care acestea le oferă.
Participanții, atât din Bela Crkva, cât și din Ghilad și reprezentanți ai autorităților din localitățile din jur, au primit informații despre cele două așezări, de la datele istorice și până la ceea ce oferă ele astăzi din punct de vedere turistic. În timp ce Bela Crkva se poate lăuda că este o stațiune în toată regula, pe teritoriul ei existând o serie de lacuri amenajate pentru sporturi nautice, cât și două râuri – Caraș și Nera, care au izvoarele în același munte – și fluviul Dunărea, Ghiladul și zona învecinată sunt propice pentru turismul ecumenic și istoric. Potrivit reprezentanților din Bela Crkva, aici se găsesc dune de nisip din singura zonă deșertică ce a mai rămas în Europa, această minune a naturii putând fi vizitată fără restricții și fiind considerată zonă protejată de autoritățile sârbe.
Trecutul comun al celor două localități este legat de perioada Imperiului Habsburgic, când atât Bela Crkva, cât și Ghiladul făceau parte din ceea ce numim acum Banatul istoric. Apartenența la acesta s-a văzut și din faptul că prieteniile între sârbi și români s-au legat repede, iar partea a doua a zilei s-a derulat exact în acest spirit amical.
Puncte de reper pentru turismul bănățean
Vestigiile istorice din orașul Ciacova și mănăstirile de la Cebza, „Sfântul Gheorghe” de la Birda și „Săraca” de la Șemlacu Mic au fost trecute în itinerariul stabilit de organizatori nu doar pentru oaspeții sârbi, ci și pentru partenerii din Ghilad ai proiectului.
Prima oprire a fost în orașul Ciacova, unde s-au vizitat Donjonul, cunoscut sub numele de „Cula turcească”. Oaspeții au fost întâmpinați de primarul orașului, Petru Filip, și de directorul Liceului „Alexandru Mocioni” din localitate, prof. Bogdan Seculici, acesta din urmă fiind și cel care a prezentat acest monument istoric. Profesorul de istorie le-a explicat oaspeților menirea acestui donjon, care mai are un „frate geamăn” la Vârșeț, în Serbia, și a explicat și de ce, în mod eronat, i se spune „Cula turcească”, din moment ce, la venirea turcilor aici, el era deja construit.
Tot în Ciacova a fost vizitată Casa Memorială „Dositej Obradovic”, delegația sârbă fiind impresionată de locul în apropierea căruia s-a născut marele iluminist sârb. Ghid a fost părintele ortodox sârb din Ciacova, Liubomir Matici, cel care și-a condus apoi oaspeții și la Biserica Ortodoxă Sârbă din Ciacova.
La Cebza, sat aparținător orașului Ciacova, a fost vizitată mănăstirea și biserica din lemn din cimitirul satului. Se crede că această biserică datează din secolul XV, când în mijlocul codrilor ce acopereau această zonă curgea un râu despre care localnicii credeau că are puteri tămăduitoare. Un pustnic și-a construit aici o chilie, iar apoi, când numărul călugărilor s-a mărit, au ridicat o biserică astfel încât izvorul tămăduitor să treacă prin altar. Astăzi, la Cebza s-a ridicat o mănăstire nouă, în care își duc traiul de obște mai multe măicuțe, iar bisericuța din lemn a intrat în reparații, pentru a rămâne și de acum încolo mărturie a vieții monahale îndelungate de pe aceste meleaguri.
Una dintre cele cinci mănăstiri sârbești de pe teritoriul României, Mănăstirea Sfântul Gheorghe din satul Mănăstire, comuna Birda, a fost următoarea în traseul delegațiilor comune din Ghilad și Bela Crkva. Mănăstirea a fost construită în anii 1793-1794 și adăpostește trei mari valori ale ortodoxiei: o icoană făcătoare de minuni, un fragment din craniul Sfântului Gheorghe şi o bucată din lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru. Oaspeții români și sârbi au putut afla și că iconostasul Bisericii Mănăstirii a fost renovat cu sprijin din partea guvernelor României și Serbiei.
Punctul final al seminarului destinat vizitării obiectivelor turistice transfrontaliere a fost Mănăstirea Săraca, de la Șemlacu Mic. Data exactă a întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Conform unor izvoare documentare cunoscute indirect biserica mănăstirii a fost (re)zidită în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana. Tradiția îi consideră ctitori la zidirea bisericii pe urmașii despotului Serbiei Gheorghe Brancovici, care au donat o icoană mănăstirii.
Mănăstirea a fost renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fiii săi, Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac. La începutul secolului XVIII mănăstirea adăpostea o școală unde se învăța și pictura de icoane.
Mănăstirea funcționează până în 1778, când din ordinul împăratului Iosif al II-lea este comasată cu Mănăstirea Mesici de lângă Vârșeț, unde sunt duse și obiectele de valoare (cărți, icoane, obiecte de cult). În anul 1782 autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se părăginește dobândindu-și denumirea actuală de „Săraca”. În 1932 Mănăstirea Săraca a fost răscumpărată de Episcopia Caransebeșului și a redevenit așezământ monahal. Desființată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcționa ca parohie. În anul 1963 au început lucrările care au dus la restaurarea completă a bisericii și a picturii. În 1987 s-a reluat viața monahală la insistența mitropolitului Banatului, dr. Nicolae Corneanu. Între anii 2001-2005 a fost ridicată noua biserică a Mănăstirii Săraca, pictată între 2006-2007 de pictorii Constantin și Petronia Dumitrescu-Gherghe.
Vasile TOMOIAGĂ
Anton BORBELY
